6 august 2014

Dreptul la numărare

       Plecând de la convingerea personală că fiecare drept își are izvorul în proprietățile și capacitățile înnăscute ale omului, concluzia inevitabilă a fost că, având capacitatea de a raționa, omul are (printre altele) și dreptul la efectuarea de operațiuni logice de evaluare a cantității, printre care și dreptul la numărare.
       Când am conștientizat pentru prima dată acest drept mi s-a părut puțin ciudat. Cum adică, dreptul la numărare? Cum aș părea eu (sau oricine altcineva) dacă m-aș apuca să susțin legiferarea expresă a acestui drept sau chiar prevederea explicită a acestuia în constituție? Părea că sună cam ciudat, iar legiferarea expresă a acestui drept ori solicitarea garantării acestuia prin constituție parea, la rândul ei, puțin exagerată, ca să nu mai spun că susținerea publică a acestuia ar părea ridicolă. Și tocmai anticiparea acestui ridicol a fost cel care m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva este ceva greșit în modul meu de înțelegere a determinismului drepturilor și, concret, a legitimității susținerii acestui drept la numărare (care pare ceva mărunt, de la sine înțeles, ce nu merită o atenție prea mare).
       Pe moment, nu găsisem nicio soluție care să mă ajute să-mi clarific gândurile.
       Dar lucrurile n-au rămas așa, în coadă de pește. Ca întotdeauna, realitatea a fost cea care mi-a dat o mână de ajutor.
       Într-o seară mă uitam la televizor. La știri - mai exact. Și cum stăteam eu semiblazat și desensibilizat față de grozăvia știrilor televizate, ceva mi-a atras brusc atenția: crainica tocmai mă informa, afișând o atitudine superioară și o evidentă satisfacție în mimică și glas, că actorul și regizorul american Ben Affleck a fost surprins trișâd într-un cazinou, în timp ce juca blackjack.
       „Trișarea” de care a fost acuzat, consta în aplicarea cunoscutei metode a numărării cărților în scopul maximizării șanselor de câștig. Nu a avut cărți pe mânecă, nu le-a îndoit colțurile pentru a le recunoaște, nu a făcut nimic altceva decât să numere cărțile. Supraveghetorii cazinoului au observat că Ben Affleck câștigă în mod repetat împotriva dealerului și, neacceptând această posibilitate, au presupus imediat că actorul s-a apucat de numărat. Considerând că această faptă este un mod de a trișa, l-au îndepărtat imediat de la masa de joc. Adică au plecat de la ideea că numărarea, adică un proces rațional și un act de gândire, este ceva imoral și ilegal. Nu numai că i-au interzis acestuia dreptul la joc, dar i-au aplicat această pedeapsă numai și numai pe baza bănuielii că și-ar fi exercitat dreptul la gândire rațională, mai exact - dreptul la numărare.
       În plus, încălcarea acestui drept particular de gândire, s-a făcut cu încălcarea altor drepturi, precum dreptul la prezumția de nevinovăție, dreptul la apărare, dreptul la o judecata dreapta si la o audiere publica de catre un tribunal independent si impartial...Pe scurt, i-au anulat condiția de persoană. Și, spre surpriderea mea, n-am văzut pe nimeni care să considere asta ceva greșit. Din contră! Presa, care ar trebui (printre altele) să fie un apărător al statului de drept și al drepturilor omului, a fost, în acest caz, doar o portavoce prin care s-a exprimat bucuria josnică și de neînțeles a umilirii publice a unui om complet nevinovat și a legitimat ceea ce nu este altceva decât un abuz evident.
       Dacă azi nu ai dreptul să câștigi dacă numeri, mâine poate nu vei avea dreptul să te declari câștigător  dacă-ți compari cei patru ași cu perechea adversarului. Poate că, într-o zi, nu o să mai avem voie să facem comparații, nu o să mai avem voie să să gâdim, nu o să mai avem voie să facem decât ce consideră alții că este permis. Și uite-așa ne întoarcem la povestea `84 a lui Orwell.
      O societate normală, de oameni civilizați și fericiți, nu se poate edifica decât plecând de la cunoașterea și respectarea deplină a tuturor drepturilor fiecărei persoane. Tocmai de aceea trebuie garantat prin lege și fără echivoc atât dreptul la numărare, cât și toate celelalte drepturi derivate din capacitatea omului de efectuare a operațiunilor raționale, precum dreptul la efectuarea de comparații, dreptul la efectuarea de operațiuni matematice (adunare, scădere, etc), dreptul la efectuarea de asocieri, abstractizări, generalizari, analize, sinteze, ș.a.m.d.
        În acest moment niciunul dintre acestea nu sunt prevăzute explicit în Constituția României și ar trebui să solicităm cu mai multă îndrăzneală respectarea lor pentru că, iată, ignorarea ori încălcarea celor mai elementare drepturi tinde să devină o practică obișnuită și cotidiană.


                                                                       Ben Affleck
        

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu