Dreptul la biodiversitate

       Plecând de la convingerea personală că fiecare drept își are izvorul în proprietățile și capacitățile înnăscute ale omului, concluzia inevitabilă a fost că, având proprietatea de a fi parte a unui ecosistem natural de care este dependent, omul are dreptul la prezervarea ecosistemului său natural și, derivat din acesta, dreptul la biodiversitate. (Este foarte important să statuăm că dreptul speciilor la existență este și un drept fundamental al omului - dreptul la biodiversitate).

       În urmă cu câteva luni, pe undeva prin sudul țării, un tânăr pe nume Vlăduț Geantă a descoperit întâmplător un șarpe total diferit de toți ceilalti șerpi de prin România. Dându-și seama că nu este vorba de o vietate oarecare, l-a fotografiat și, prin intermediul unei rețele de socializare, a luat legătura cu domnii de la Societatea Ornitologică Română cărora le-a comunicat noutatea și le-a arătat pozele. Aceștia din urmă au luat legătura cu herpetologul Vlad Cioflec care și-a dat seama imediat că, într-adevăr, era vorba de ceva deosebit, ceva care trebuia analizat mai amănunțit. “Nu poti trece cu vederea o astfel de descoperire. Pe scurt, am vazut fotografiile si am ramas uimit. Mi-am organizat o echipa din care au mai facut parte sotia mea, Corina Cioflec, un fotograf de natură, Doru Panaitescu, si un alt herpetolog, Tibor Sos. Împreună am plecat pe teren, să căutăm ceea ce noi credeam că este o specie disparută.”, a povestit ulterior Vlad Cioflec. S-au dus în locul indicat de domnul V. și au reușit să descopere vreo zece exemplare (dintre care șase pui) din cea mai rară specie de  șarpe din România și singura din familia Boidae: boa de nisip (Eryx jaculus) considerat dispărut din fauna țării noastre. Acesta este este un șarpe neveninos, mic, (rareori depășind o jumătate de metru), nocturn (are pupila verticală precum pisicile), care prezintă o particularitate morfologică deosebită – coada seamănă la formă cu capul, acesta fiind probabil un sistem de apărare împotriva prădătorilor.

       Semnalarea descoperirii acestei specii de șarpe a fost însoțită de refuzul herpetologilor de a dezvălui locația cu pricina. Ei știau că, din păcate, cam acesta este singul mod prin care se poate proteja o specie de animale ori de plante în România. Nu există niciun interes și niciun sprijin din partea clasei politice pentru protecția naturii. Nu există un sistem destinat descoperirii, catalogării, studierii și protejării faunei și florei de pe teritoriul național. Nu există vreun institut de etologie (știința care studiază comportamentul animalelor în mediul lor natural) și nici vreunul de botanică.  Ariile protejate prin lege nu sunt protejate și de facto, nimeni nu se ocupă de paza și protecția acestora, nimeni nu se obosește să ia vreo măsură împotriva celor care acționează voit ori accidental în detrimentul speciilor protejate.

       „Dacă albina dispare de pe suprafața globului, atunci omul ar mai avea numai patru ani de trăit” a susținut Albert Einstein cu multe zeci de ani în urmă. De atunci și până acum au dispărut sute de specii iar în prezent alte câteva mii sunt pe cale de dispariție. Numai în ultimii 40 de ani au dispărut jumătate din numărul total de animale de pe Terra.

      O societate normală, de oameni civilizați și fericiți, nu se poate edifica decât plecând de la cunoașterea și respectarea deplină a tuturor drepturilor fiecărei persoane. Tocmai de aceea trebuie garantat prin lege și fără echivoc atât dreptul la prezervarea ecosistemului său natural și cel la biodiversitate, cât și toate celelalte drepturi derivate din proprietatea omului de a fi parte a unui ecosistem natural de care este dependent, precum dreptul la ecologie și protecția mediului, dreptul la existență și la un teritoriu protejat (față de om sau alte specii invazive care le amenință existența) al tuturor speciilor, dreptul speciilor la protejarea în fața oricărei forme de poluare, dreptul speciilor la migrare neîngrădită,  dreptul la prezervarea culturilor diferite ale aceleiași specii, ș.a.m.d.. În acest moment, niciunul dintre acestea nu sunt prevăzute explicit în Constituția României și ar trebui să solicităm cu mai multă îndrăzneală legiferarea și respectarea lor pentru că, iată, ignorarea ori încălcarea celor mai elementare drepturi tinde să devină o practică obișnuită și cotidiană.

                                                                   Boa de nisip